altruism.ro

o cercetare performativă 

Construind ecostructuri pentru alte specii de spectacol  / ediția I / 2020-2021 
@ Carambach Ecolaboratory of Contemporary Art

Realitatea socială este performativă. Fenomenele sociale apar pentru că, anterior apariției lor, le afirmăm și ne planificăm acțiunile în așa fel încît să le facem să apară.  Nu sunt ca munții, vulcanii, oceanele sau păsările, care există independent de cuvintele, acțiunile sau dorințele noastre. Fenomenele sociale seamănă mai degrabă cu niște vise colective. Drepturile omului, de exemplu, au crescut dintr-un imbold performativ al unui mic grup de visători, care au visat împreună același vis social.  A durat secole și încă suntem departe de a impune respectarea lor, dar totuși, un grup mic de oameni a reușit să schimbe realitatea socială adăugându-i conceptul, anterior inexistent,  de drepturi ale omului. Trăim într-o lume a crizelor multiple așa că, mai mult decît oricînd, avem nevoie să ne amintim acest adevăr simplu și să-i învățăm inclusiv pe copii să stăpânească latura performativă a realității sociale. 
 


Construind ecostructuri pentru alte specii de spectacol

Teme de cercetare

0873

.

0034

.

Cooperarea organică poate fi observată în natură, apărînd însă uneori și în grupuri de oameni, de exemplu în timpul unor antrenamente bazate pe tehnici de improvizație din muzică, teatru sau dans contemporan. Există cîteva reguli simple și, din fericire, cîteva exerciții practice care pot să o genereze. Desigur, sunt și nenumărate moduri de a o distruge, atunci cînd acele reguli simple nu sunt respectate. Cînd se întîmplă, ea oferă șansa uneia dintre cele mai fine experiențe estetice, atât pentru participanți cît și pentru privitori (în zona esteticii relaționale (Bourriaud,1990)). Cooperarea organică e totuna cu plăcerea de a intra într-un joc sau într-un dans .......

Două coregrafii cognitive (cu drag pentru Foucault)

 

Instrumentar impro-suprarealist pentru  inteligența colectivă 

Clipele de cooperare organică scot la iveală nu doar un ritm natural (numit de către japonezi jo ha kyu), ci și o inteligență colectivă pe care Del Close, unul din bunicii improvizației teatrale o numea „mintea grupului”. „Mintea grupului” este ca un creier armonios și multiplu care reușește să exceadă inteligența individuală a celor ce fac parte dintr-un grup. Într-o societate axată mai mult pe individualități și pe creativitatea individuală, această prezență excepțională a „minții grupului” este cercetată prea puțin; asta și pentru că știința excepționalului e abia la începuturi. Care sunt contextele ce înlesnesc apariția unor situații excepționale, precum aceea a „minții grupului”? Există instrucțiunii practice și exerciții care o pot ajuta să apară și să se dezvolte?  ......




Acum patru ani. în 2017, 15 364 oameni de știință din 184 de țări au semnat “Warning to Humanity: A Second Notice”.  Acest document era o continuare a primei atenționări, “World Scientists’ Warning to Humanity”, semnată în 1992 de către Union of Concerned Scientists din care făceau parte peste 1700 de oameni de știință independenți, inclusiv premianți Nobel. Aceste două momente marchează probabil cea mai largă adunare de creiere de care a avut parte umanitatea până acum. Ambele avertismente trag semnale de alarmă asupra faptului că: „e necesară o schimbare radicară a modului în care avem grijă de Terra și de viața de pe planetă, dacă dorim să evităm o imensă și atroce suferință umană”. Exprimarea aleasă era "stewardship of the Earth" în sensul de a avea grijă de, a face ceea ce e necesar pentru cineva care are nevoie de protecție în așa fel încît să rămînă într-o stare bună. Într-un cuvînt de a iubi. Cea mai mare adunare de creiere de pe fața pămîntului a ajuns la această soluție simplă: că distanța dintre umanitate și suferința ei imensă și atroce se poate măsura prin capacitatea noastră de a iubi. Simplu și elegant. ....

Majoritatea sectorului artelor performative și artei contemporane se întreabă cum am putea să păstrăm „normalitate” în noile condiții și reguli impuse de pandemia COVID-19. Dar dacă e imposibil să o mai păstrăm? Dacă singurul mod de a ne continua munca e prin inventarea altor specii de performance, adaptate inclusiv unui viitor înscris în scenariile cele mai pesimiste? Îmbrățișând paradigma cooperării din științele vieții (F. de Waal, Lynn Mangulis) și cotitura performativă din științele cognitive și sociale (Gerald Edelman, John R. Searle), grupul nostru de cercetare performativă va pune sub semnul întrebării premisele așa-numitei „normalități” din artele performative, conceptel și modelele politice care-i stau la bază cu scopul de a remodela, de a schimba complet, unde e cazul, și de a lărgi modalitățile prin care sectorul artelor performative își poate păstra relevanța și percutanța în lumea de azi.  

.

.

Înscrie-te aici dacă dorești să primești articolele și noutățile noastre!

Acest proiect este susținut de Goethe-Institut Bukarest, Colectiv A și Heritage Contact Zone.

Building Ecostructures for Other Performance Species

© 2021